21 Noiembrie 2017: Conferinţa d-lui Mihai Gheorghiu: „România la răscruce”

21 Noiembrie 2017: Conferinţa d-lui Mihai Gheorghiu: „România la răscruce”

21.11.2017 Fără categorie 0

 

Unde ne aflăm? La răscruce. Acolo unde totul trebuie apărat și recuperat. Acolo unde destinul libertății și al identității noastre este pus sub semnul întrebării. Care va fi răspunsul nostru? Ce vom face? Către ce ne vom îndrepta?

Criza societății românești este ceva mai mult decât pare, este criza civilizației românești. Crizele politice, sociale și economice, toate prelungite până la a fi un mod de viață, au ca efect decăderea societății românești. România, după douăzeci și cinci de ani de tranziție la capitalism, dovedește că nu se poate susține valoric.

Care este realitatea României de azi? Unde și când putem, dacă putem, determina adevărul acestei societăți? România pare a fi o societate infantilizată, dominată de o elită mai degrabă primitivă care controlează o mare parte a proceselor economice, politice și sociale, dar care nu are nici un proiect societal în afara propriei voințe de dominare și control. Importul formelor constituționale occidentale rămâne în continuare un simplu import neasimilat cultural și social.

Întorcându-ne cu privirea asupra tabloului interior al societății românești, aici domină confuzia. Care sunt valorile dominante? Există deja studii care dau răspunsuri clare tuturor acestor întrebări și multor altora, sunt deja eșalonate înclinațiile românilor, mentalitățile, comportamentele etc. Dar oricât ar evolua sociologic realitatea românească, ghemul nu se desface, intriga complicată a dramei valahe rămâne de nedescifrat.

Ceea ce este continuu fascinant în experiența dureroasă a supraviețuirii în România este misterul complet impenetrabil al răului și al dezordinii care se propagă și se autoreproduce într-un mecanism hegemonic perfect, ținând parcă de un perpetuum mobile. Confuzia și inconsistența sunt permanent dominante, niciodată surmontate de pasiunea ordinii sau a desăvârșirii. Ceea ce reușește să se închege aici, să ajungă până la substanța ordinii și a binelui este numai excepția, efortul individual care reușește să se strecoare printre furcile caudine ale corupției și mediocrității.

Tradiția, adică instituțiile informale, prezidează încă realitatea românească, constituind un model irevocabil al relațiilor dintre particular și autorități, pe de-o parte și între particulari, pe de altă parte. Însă trăim cu toții astăzi într-o societate anomică, incapabilă să-și găsească echilibrul. Figurile proiectate de media nu sunt decât umbre ale unor interese care nu sunt ale societății românești. De aceea, cred că fără presiunea cotidiană a oamenilor, fără războiul surd al fiecăruia dintre noi cu rutina neputinței noastre și a celor de lângă noi, imensa rețea de complicități care ține prizonieră România în această stare care macină valorile noastre autentice, nu se poate destrăma.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *