G.K. Chesterton: Tradiţia ca democraţie exercitată pe axa timpului şi a istoriei

G.K. Chesterton: Tradiţia ca democraţie exercitată pe axa timpului şi a istoriei

19.09.2017 Fără categorie 1

Există însă un lucru pe care nu l-am putut niciodată înţelege, încă din tinereţe. Nu am putut pricepe de unde le vine oamenilor ideea că democraţia ar fi într-un fel opusă tradiţiei. Este evident că tradiţia nu este decât democraţie extinsă în timp. Ea înseamnă încrederea într-un consens al vocilor omeneşti de rând, iar nu într-un document izolat sau arbitrar. Omul care îl citează pe cutare istoric german împotriva tradiţiei Bisericii Catolice, de pildă, face apel strict la aristocraţie. Face apel la superioritatea expertului împotriva autorităţii îngrozitoare a mulţimii. Pricepem destul de repede de ce o legendă este tratată, şi trebuie să fie tratată, cu mai mult respect decât o carte de istorie. Legenda este îndeobşte creată de majoritatea oamenilor din sat, care sunt sănătoşi la minte. Cartea este îndeobşte scrisă de singurul om din sat care este nebun. (…)

Dacă părerea oamenilor obişnuiţi, atunci când e aproape unanimă, ni se pare importantă în chestiunile zilnice, nu văd de ce ar trebui s-o ignorăm atunci când avem de-a face cu istoria sau cu legenda. Tradiţia poate fi definită ca o prelungire a sufragiului. Tradiţia înseamnă să dai voturi celei mai obscure dintre toate clasele sociale: înaintaşii noştri. Este o democraţie a celor dispăruţi. Tradiţia refuză să se plece în faţa măruntei şi arogantei oligarhii a celor care se întâmplă să se afle plin preajmă. Toţi democraţii obiectează faţă de descalificarea unor fiinţe umane pe baza accidentului naşterii: tradiţia obiectează faţă de descalificarea lor pe baza accidentului morţii. Democraţia ne spune să nu neglijăm opinia unui om de treabă, fie el şi valetul nostru; tradiţia ne cere să nu neglijăm opinia unui om de treabă, fie el şi tatăl nostru. Eu unul, cel puţin, nu pot să separ cele două idei, democraţia şi tradiţia; mi se pare evident că e vorba despre una şi aceeaşi idee. Cei dispăruţi vor lua parte la scrutinul nostru. Grecii antici votau cu ajutorul pietrelor; ei au să voteze cu ajutorul pietrelor de mormânt. Totul este cât se poate de regulamentar şi de oficial, întrucât cele mai multe pietre funerare, ca şi cele mai multe buletine de vot au pe ele o cruce” [aluzie la faptul că, în epocă, votul presupunea înscrierea unei cruci în pătrăţelul special].

G.K. Chesterton, „Ortodoxia”

Un răspuns

  1. Iordache Ana spune:

    Era timpul sa se coaguleze mintile luminate, cu frica de Dumnezeu si randuielile Lui. Eu am parcurs toate etapele vieții. Întâi am fost prunc, apoi copil o nazdravana de fata, care a devenit o tânără ce s-a căsătorit cu un bărbat. Dumnezeu ne-a binecuvântat cu un băiat si o fata, absolut minunați din toate punctele de vedere. Dragii mei, sau casatorit si au copii absolut minunati. Am ajuns o bunica relativ tânără. Viața curge si noi ne încadram in mersul ei.
    Iata-ma ajunsa si străbunica din partea primei nepoate. Sunt atât de frumosi, sănătoși, inteligenti ca fac gelos pe oricine cu FAMILIA mea.
    Daca nu era pastrata prima randuiala lui Dumnezeu din Eden cu privire la căsătoria dintre un bărbat si o femeie, ce va mai spuneam eu acum cu atâta bucurie părintească ?
    Numai cine crede ca l-a adus barza… poate sa gandeasca altfel si sa acționeze imatur.
    Dumnezeu sa se îndure de noi toti românii, sa depărteze orice duh impotrivitor, sa pună tara pe un fagas normal, dupa voia Lui. Doamne ajuta, Doamne da izbândă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *