Sexul nu este un construct social, chiar dacă Convenția de la Istanbul spune așa

Sexul nu este un construct social, chiar dacă Convenția de la Istanbul spune așa

05.07.2018 Fără categorie 0

 

Cum ar fi dacă ați ști că ați fost născut ca „neutru din punct de vedere al genului” și nu ca „bărbat” sau “femeie”? Cum ar fi dacă ați ști că puteți alege în mod liber sexul dvs. ori de câte ori doriți, optând pur și simplu pentru un sex sau altul? Cum ar fi dacă dacă vi s-ar spune că biologia nu joacă nici un rol în ceea ce ești și că „genul” este doar un construct social care ne este impusă artificial de educație și societate? Sună toate acestea neștiințific? Desigur! Dar tocmai aceasta este ceea ce vrea să promoveze Convenția de la Istanbul.

Ce este Convenția de la Istanbul?

Convenția de la Istanbul (denumirea completă: Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice) este un tratat internațional semnat la Istanbul în 2011, care a intrat în vigoare în 2014. A fost ratificat de 18 din 28 de state membre ale UE. Scopul său principal este combaterea violenței împotriva femeilor și prevenirea violenței domestice în țările Consiliului Europei (CoE).

Cu toții suntem de acord că violența împotriva femeilor rămâne o problemă serioasă în Europa și nimeni nu contestă faptul că aceasta trebuie condamnată.

Violența împotriva femeilor încalcă drepturile fundamentale ale omului și trebuie oprită. Acesta este motivul pentru care Convenția de la Istanbul – și obiectivul său principal de armonizare a mecanismelor de combatere a violenței împotriva femeilor – trebuie aplaudate. Problema este că Convenția de la Istanbul nu este doar despre asta. De fapt, Convenția funcționează ca un „cal troian”, pretinzând că urmărește ceva cu care toții pot să fie de acord, iar în acelaşi timp promovând ideea radicală că genul este doar un construct social.

„Sexul ca şi construct social” – de ce este acest lucru extrem de problematic?

Articolul 3 din Convenția de la Istanbul prevede în mod clar că conceptul de „gen” este independent de realitatea biologică: „Genul înseamnă rolurile, comportamentele, activitățile și atributele construite din punct de vedere social, pe care o societate le consideră adecvate pentru femei și bărbați”. Negarea în acest fel a existenței diferențelor biologice naturale dintre cele două sexe este complet neștiințifică și are consecințe profunde juridice, sociale, economice și politice. Francisco Agnello, în Anuarul Spaniol de Drept Internațional, subliniază că „o definiție a „genului” este absolut inutilă în sensul prezentei convenții: într-o perspectivă a drepturilor femeii, o astfel de definiție – și teoriile din spatele acesteia – nu aduce nimic în plus pentru protecția femeilor, așa cum este aceasta formulată în articolele din acest tratat.” Acesta adaugă: „Astfel, una dintre intențiile teoriilor sociale de gen este deconstrucția oricărei identități care are în vedere o referire la masculinitate sau feminitate, urmărind, în acest fel, stabilirea unei societăți în care diferențele sexuale sunt considerate absolut imateriale (și inexistente), oricine fiind liber să își construiască identitatea sexuală personală. Prin această abordare, aceste teorii neagă orice diferență de orice natură între bărbați și femei, afirmând că o astfel de diferență este doar de natură socială.” Prin urmare, conceptul de „gen” este opus celui de „sex”. De ce? Deoarece „sexul” este dat, este obiectiv și face parte din natura umană, în timp ce conceptul de „gen” spune că sexul unei persoane nu are valoare socială și este „fluid”.

Ce înseamnă acest lucru în practică?

După cum am menționat mai devreme, definirea genului drept „construct social” duce la o societate în care diferențele sexuale sunt considerate fluide. Așadar, un bărbat care se identifică ca și femeie poate concura în competițiile sportive pentru femei. El poate avea acces și la facilități pentru femei, cum ar fi băi, toalete și adăposturi de îngrijire socială.

De asemenea, dacă sexul este doar un construct social, atunci toți termenii legați de familie își schimbă complet sensul. „Mamă”, „însărcinată”, „fiică”, „bunică” nu vor mai fi atribute doar ale feminității, iar „tată”, „fiu”, „bunic” nu vor mai fi atribute doar ale masculinității.

ADF International subliniază alte aspecte problematice importante ale acestei schimbări în înțelegerea noastră a genului – cum ar fi încălcarea drepturilor părintești.

 Concret, aceasta înseamnă că părinții nu vor mai fi liberi să-și educe copiii conform propriilor standarde morale și religioase și nu vor putea să se opună orelor de „educație sexuală” în care copiii sunt învațați că își pot schimba sexul. „Aceștia ar putea fi acuzați de violență față de fetița lor, dacă refuză să o trateze ca pe un băiat, în cazul în care ea îşi dorește acest lucru”, spune ADF International. „Același lucru se poate întâmpla dacă părinții caută ajutor medical pentru copilul lor care suferă de disforie de gen.” Toate cele de mai sus ar duce la haos în societățile noastre. Putem fi cu toții de acord că această abordare este complet ne-științifică, construită artificial și arbitrară.

Francisco Agnello concluzionează că „procedând în acest fel, realizarea unei convenții bune, capabile să protejeze în mod eficient drepturile femeilor, a fost sacrificată pentru a proteja un anumit interes politic, cu complicitatea anumitor state.” Acest lucru este regretabil.

Ce putem face?

Există mai multe moduri în care vă puteți implica în rezistența față de acest cal troian. Vă rugăm să urmați acest link pentru a vedea recomandările ADF Internațional cu privire la modul în care se poate creste gradul de conștientizare și se poate promova legislația națională.

ROXANA STANCIU,
EUROPEAN DIGNITY WATCH

Gender is not a social construct, even if the Istanbul Convention says so

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *