Nu malurile produc apa unui fluviu, ci ele o îndreptează numai, și o țin strânsă în matcă [1],
spune Simion Mehedinți accentuând sensul matricei, al spațiului comun de continuitate în istorie a unui neam.
Așa fiind, orice idee pentru ca să fie realizabilă trebuie să plece … din inima și cugetarea popoarelor, adică a totalității ori majorității membrilor unei națiuni [2].
Comuniunea acestora este chiar mai mult decât atât. Este copleșitoarea aplecare, hristică aproape, a trupului întreg către fiecare mădular, a tuturor către fiecare:
idealul nostru să se întemeieze pe voința și silința noastră, a fiecăruia în parte [3].
Cuvintele probabil cele mai emoționante care vin din adâncul mișcător al inimii savantului sunt următoarele:
vrem, dar vrem cu încăpățânare și energie să ne cunoaștem toți – mai ales cei tineri – așa de bine și așa de pipăit, încât când unul va zice ah! Să îi frigă pe toți la inimă și toți să – și îndrepte ochii în aceeași direcțiune [4].
Pentru Simion Mehedinți comuniunea atât de intensă, atât de totală sub toate planurile ei de manifestare și în toate formele de experiere, era condiția esențială de a fi a unei comunități. Pentru că, o spune foarte clar, numai astfel vom știi „în fiecare dimineață și în fiecare seară ce puteri avem și pe ce putem întemeia speranțele noastre”.
Ana – Corina Săcrieru – „ Un neam, un suflet…”
sau despre comuniune, așa cum o vedea Simion Mehedinți
NOTE:
[1] S. Mehedinți, Charta rotundă, in vol. Prozator și publicist, editor Costică Neagu, Editura Terra, Focșani, 2009, p. 281.